Viata e o teorie ... sau nu ?

Cand esti trist, iti ies povestile triste. Cand esti vesel, se simte veselia in ceea ce exprimi.  Dar uitam ca noi singuri creem tristetea sau veselia. Si ne lasam imbolnaviti. Ne autoimbolnavim.  Uneori mi-e ciuda cate as putea face doar gandind constient. Nu asa, hoatic, la voia intamplarii sau la voia tuturor celor din jur. Da, exista si intamplari neintamplatoare. Stiu, suna ciudat. Dar ceea ce ni se pare intamplator e pentru a ne pune in fata unor alegeri. Ce doar noi le hotaram.  Inima si mintea ar fi bine sa fie intr-o cooperare continua. Cand predomina mintea ne poate juca feste si nascoci istorii, fantasme ce ne bantuie, cateodata prea mult, prea nepotrivit. Prea multa inima nu ne lasa sa fim rationali. Putem fi atunci prea ireali fara a fi si intelepti, cumpanind oleaca situatia din viata. Echilibrul e vital.  Cum sa stim ca ceea ce facem e corect, bun, adevarat, in concordanta cu noi insine ?  Buna intrebare ! Stim ca traim intr-o lume duala. Nimeni nu scapa de aceas

Imi place sa ma trezesc inaiantea ta. Imi place sa te vad cum dormi inca topit parca de lumea asta. Undeva in vise iti sunt. Stiu .... Oare ce ma visezi ? Esti ca un copil ce pleaca luandu-ma de mana pe acel deal intr-un rasarit cu flori, cu randunele, cu zambet, cu pacea lumii toata, cu linistea sufletului. Unde e calm si ne suntem. Doi copii cu suflete cautatoare de adanca iubire, de regasire de vieti, de tinut de mana si tinut in inima. Doi copii ce se iubesc de dincolo de lumi ... As vrea sa ai un cer senin acum in somnu-ti. Asa precum cel de afara. Sa nu te tulbure nimic, nici gandurile, nici departarile, nici noi ce iar plecam intr-un dor sfasietor. Am tendinta sa vin si sa te mangai, sa te iau in brate, sa te inconjor cu linul meu, ce ba e linistit, ba e cateodata e  tulburat si el de doruri. Sunt si eu ca un cer. Cand senin, cand cu nori.  Suntem asemanatori. Si in multe. In atat de multe ca nu stiu unde esti tu si unde sunt eu. Imi place sa te sarut zambind, sa ma l

In viata, de multe ori, dorim lucruri. Avem vise. Sau visuri, cum le spun eu. Caci e o diferenta. Visele vin cand dormim, nestiute cumva, pe cand visurile le putem avea oricand, oriunde, indiferent de e zi sau noapte. A dori nu e gresit. Unii sustin ca e. Dar ce e gresit ? Nimic ! Doar un lucru, in opinia mea. Sa ai grija sa nu ranesti nici un suflet in drumul tau. Deci, nu e gresit a dori. E parte din noi. Doar ca uneori dorim atat de mult ceva incat uitam sa-l si implinim. Ca in  plan  secund. Sau nu uitam, ci asteptam sa se intample. Dar cand nu faci nimic, atunci nimic se intampla ! Cum se spune "din cer doar ploaia cade". De ce nu facem ? De ce asteptam ? Nu putem ? Nu avem incredere in noi ? Ne este frica ? E zona aceea de confort disconfortabila de fapt ? E nehotarare ? E ... ce ? Fiecare are un raspuns. Sau mai multe. Nimeni nu stie ce simte celalalt. Ce trairi are in suflet. Si poate nici raspunsul nu il stie. Si poate nici nu s-a intrebat. Cati stam de

Te-am vazut venind, Cu zambet trist pe buze, Trageai mii de ani cu tine-n lume, Cautai si ma cautai, Te asteptam si te speram. Te-am vazut spre mine venind, Si m-ai chemat si m-ai alungat. Si m-ai iubit si m-ai urat, Iubire si teama, Rai si abis. Candva vom sti, E drept, tarziu, Ca a iubi nu e a judeca, Ca a dori nu e avea, Ca o lumina nu se stinge in intuneric, Ca il lumineaza, Ca eram, Dar nu am fost, Ca iubirii ii ajunge a iubi, Ca doar clipele pot fi eterne, Ca iubirea nu doare, Ca teama tulbura tot Si arde sufletul Si scrum ne face. Si nici macar o ultima despartire nu am avut, Si nici macar o ultima zi de noi, Si nici macar un ultim sarut tacut, Si nici macar o ultima imbratisare, Un nimic din tot ce a fost, O amintire fara noi. Si m-ai chemat si m-ai alungat, Si am plecat si ai plecat. Iar. Cu zambet trist pe buze, Cu amar de cirese in suflet, Ratacind in lume, Si tu, Si eu, Un noi fara de noi ... 26 iunie 2019

Marile iubiri nu dispar. Dispar doar neiubirile, neintelegerile, necomunicarea, limbajul diferit. Dispar. Iubirea nu are moarte. Daca moare, a fost altceva, nu iubire. Teama, dependenta, dorinta.  Desi chiar si astea fac parte din fiinta noastra. Exact ca si intunericul. Dar depinde de noi cata voie dam sa ne domine. Alegeri. Ce costa. Iubirea. Sufletul. Parte din noi. Nu exista iubire adevarata si iubire falsa. Exista doar Iubire. Nici putina si nici multa. Nu am vazut vreodata un cantar sau vreo masura pentru iubire. Iubirea se simte. Pe Dumnezeu il simti.  Nu e nevoie sa Il vezi. Crezi in El. Asa si in iubire. Ori crezi in ea, ori nu. Si deja ai ales.  Iubirea si teama nu pot impreuna. Nu poti crede si in Dumnezeu si in Necurat. Iubirea are haine curate. E pace. Nu lupti. Mereu am zis ca intr-o lupta unul invinge, altul pierde. Intr-o iubire ambii cresc, castiga, traiesc. Iubirea vine totusi si cu plus si cu minus. Daca nu stii sa accepti acestea, atunci  esti rigid,

Surasul mi-am ascuns in palmele tale Si sufletul mi l-ai simtit, Boarea privirii am oglindit-o in ochii tai Si linistea ne-a cuprins. Tacere. Vorbeam dincolo de noi. Dar ai uitat. Pacat. O lupta de o viata cu mintea, Cu fericirea. Ce amara e dreptatea... Ce crud e adevarul Cel ce nu e adevar, Ci doar banuiala... Sarpe ce omoara tot. Chiar si dragostea. Incolacit sopteste la ureche: "Ai dreptate, tu ai adevarul, Nu crede nimic, Crede-ma doar pe mine, Fii dur!"... Si dur esti doar cu tine insuti. Si cu mine. Pierdem. Am pierdut. Tot. Zambetele noastre se amesteca in nori, "Plin de adevar" Si plin de tristete. Pe undeva rataceste Iubirea. Cauta. Ne cauta. Dar ce folos daca fugim de ea? Iubirea e cea pura, Ce nu cauta adevar sau minciuna, Dreptate sau vina, Nu cauta premiu sau injurii, Ce acum este si tot acum nu. Iubirii ii ajunge Iubirea. Si nu are nevoie decat de suflet. Restul...e restul. Pe dinafara ei. Iubirea doar IUBESTE. Doar. Doar ... 26 octombrie 2018

Am venit timid, Coborand pe-o raza, M-am ascuns intr-un trup cuminte De copila zambareata, Plina de viata, Plina de vise, Plina de nestiuturi, Mistuire de fluturi. Am deschis feresterele ochilor, Stele in noapte, Noapte cu luceferi si planete, Cu luni si sori si infinituri ... Pletele au mangaiat cerurile Si au zis "Mai stai!" Rasetul a hohotit pamanturile Si au inflorit macii Precum un strigat de iubire. Iubire ... Si am crezut in oameni, Pe toti ii vedeam frumosi, Fiecare in parte avea ceva deosebit Si eu il vedeam, Il simteam, Il iubeam Asa cum e. Si am crezut chiar si cand negura le-o simteam Si imi inecau norii, Si soarele mi-l tulburau, Si luna urla a neputinta. Si voi mai crede Chiar de amar imi e, Si nu voi inceta sa cred in licarul acela, Acela de lumina, Ce fiecare il are Mai mult sau mai putin. Si voi crede in mine, Voi crede in tot ce am adus De Sus, Si voi darui crezand in bine, In Cer si in Iubire, Indiferent de cate or

Mainile mele au mangaiat apusul Si au scos din mrejele adancului doruri, Mainile mele au rasfirat norii in brumă  Si au cules ploaia neplânsă,  Mainile mele au aprins stelele pe cer Si luceferii au zambit Si lunile au incins dans de iele Si au aruncat cu prafuri stelare in ochii mei, Ochii mei , taine tacute, Cu alean de sori, De lumi Si universuri... Ochii mei , Alte vrajite maini in raze Din Lumini de dincolo de lumi... Mainile mele au soptit zorilor Si au cerut roua fiorilor, Parfumul cerului, Secretele muntilor, Vapaia macilor, Talazurile mărilor, Glasul izvoarelor. Si toate, Da, toate le-am adunat manunchi In mainile mele Si le-am daruit trupului tau, Rascolindu-ti sangele, Fibra, Viata Si firea, Ramanand pecetluita in fiinta Si nefiinta ta Intr-o eternitate... Sau in toate cele fara timp, Distanta Sau viata. Mainile mele, Intiparite in ADN-ul tau Pamantesc, Astral, Au ramas pierdute in tine... Le-am daruit. Pecetea iubirii. Aminitire si eternitate. Am scris cu flori din mine F

Iubeste-ma frumos... Cu fiece frunza  Ce-mi cade pe suflet, Cu taina adierii  Ce soapte starneste in mine, Cu glasul inimii,  Cu mainile tale ... Saruta-ma lin ... Uneori dulce, Alteori pelin, Dar saruta-ma  Cu sufletul tacut Si pace tu simte Si iubire tu lasa Si vraja infasoara Pe trup, Pe gand, Pe noi. Lasa-ma sa te iubesc ... Si cuminte Si nebun Si neinteles Si cu dor Si cu durerea tuturor vietilor Ce clocot starnesc In taina unei vieti ... Oare poti intelege ca te iubesc ? 1 noiembrie 2018

Ireal de real  Imi esti, Iti sunt ... Taina, Vis, Adiere, Cuvant, Toate in gand, In suflet, Fiinta si nefiinta, Raza de soare, Licar de stea, Infint de culoare, Treacat de viata, Roua de dimineata, Boare de vant, Zbor de aripi, Undeva intre cer si pamant ... Ireal de real Te aud si ma asculti Cu aceleasi vorbe pe buze, Cu aceleasi dorinte, Priviri si ganduri Spuse in randuri Sau spuse tacut ... Ireal de real Ma cauti cand si eu te caut, Ma doresti cand si eu te tânjesc, Ma saruti cand eu buzele-ti vreau, Radem la unison, Tristeti biruim, Brate impartim ... Si nu suntem doi, Ci unul doar, Atat de asemenea in multe Si in cateva atat de diferiti. Candva, in vieti trecute, Am ingropat dorul de tine in cer, Iar acum am venit sa-l rasar in inima, In a ta, in a mea, Din plangeri de vremi apuse, Din jale de neiubiri, Din cautari zadarnice, Din sufletul meu Ce il chema pe al tau. Si ne-am regasit. Tu Eu. Dor de noi. Unica iubire ! 9 decembrie 2018

Uitarea e grea. Cum sa uit de mine as putea ? Acel mine ce e tine, Ce nu stiu unde incep eu,  Si nu stiu unde te sfarsesti tu. Ce inca te stiu,  Ce inca te simt, Ce nu mai e, Ce nu mai sunt ... Cand ma vei uita Ma vei obliga sa te uit, Sa inec dorul, Sa pun zavorul, O poarta intre noi, Pierduti pe drumuri, Ratacind singuratici. Sau poate nu, in lume. E soarta, E vrerea, E alegerea, E himera unei lumei virtuale Mai bune, mai frumoase,  Invaluita in masti, Dar atragatoare. Stiu, am fost in ea, In minciuna poleita. Fata Morgana ... Imi caut uitarea,  Dar nu stiu unde e. O caut innebunita Sa ma aline de nebunia mea, a ta ... 22 iunie 2019

Cand mi-e dor de Acasa umblu in suflet. Si te gasesc.  Cand mi-e dor de Acasa deschid bratele si te chem. Si tu ma auzi fara sa spun un cuvant.  Cand mi-e dor de ochii tai ii inchid pe ai mei si te vad. Atunci sunt Acasa. Acolo unde ma regasesc in pace si liniste si iubire. Unde greseala nu este, unde nebunie nu exista, unde nimic nu-i pacat. Unde e timp pentru toate. E timp pentru tacere, e timp pentru dragoste, e timp pentru a comunica, e timp pentru noi, e timp pentru vis si realitate. Cand imi va fi dor de tine ... voi pleca Acasa. Acolo unde eram. Amandoi. 22 iunie 2019

Tacere. Se asterne tacerea. Peste suflet, peste trup, peste apoape tot. Doar peste ganduri nu. Nici in suflet nu e tacere. Doar o mimare a ei. Acolo e zbucium si suferinta. Cu timpul si privind in Sus, spre Cer, va veni si linistea. Tacere. Nu ai cui spune ceva. Deja fiecare are lumea lui, viata lui si ... poate nici nu sunt dispusi sa te inteleaga. Prietenii te pot intelege fara prea multe cuvinte, fara judecati. Restul nu. Te pot judeca usor. Prin prisma unor fapte trunchiate. Si te trezesti singur. Si nu chiar. Pentru ca mereu e Dumnezeu, Divinitatea sau cum vrei a-i spune. E parte din noi. El e singurul ce stie cine esti, cat valorezi, cat suferi, cat plangi, cat taci, cat speri, cat nu mai stii ... Taci. Si lacrimile sunt tacute. Cate una coboara usor pe la coltul ochilor. Ai vrea sa ii inchizi. Sa taca si ochii ce vad doruri, ce vor sa uite caci prea mult sufera, ce vad imagini dragi, ce nu mai vor sa vada macar o clipa nimic. Taci. Desi sufletul vorbeste. Un limbaj mut. Doa

Fericirea.  Fericirea poate avea ochii tai.  Poate avea mirosul tau. Sau gustul buzelor tale. Sau doar simplul fapt ca existi. Ca ai aparut in viata mea. Fericirea e acel tinut fantastic, unde totul infloreste, unde stelele zambesc, unde florile cresc vazand cu ochii, unde norii sunt vata de zahar, iar soarele e un mar galben, de aur. E tinutul de mana.  E tinutul de suflet. E tinutul in brate. E tinutul in care suntem doar tu si eu si infinitul.  Fericirea e ca o floare. Ce o sadesti. In doi. Doi gradinari. Doi inimosi gradinari ce pun fiecare partea lui de pricepere, intelepciune, atentie, grija, respect pentru o asa pretioasa floare, dar si din respect de sine. Niciodata nu vom dispretui priceperea celuilalt. Pentru ca unul poate fi in unele mai priceput, dar si celalalt poate compensa prin alte priceperi. Atunci e o intelegere fara cuvinte.  Doar acum tu, acum eu ... si totul pentru floarea fericirii. Ai udat-o cu roua diminetii ?  I-ai spus "buna dimineata, iubire

E tarziu. Nu stiu nici de ce, nici cat, nici pentru ce. Dar nu mai pot schimba nimic. Alegeri. Pentru un chip frumos pierdem poate ceva ce am dorit. Sau poate nu l-am dorit chiar cu adevarat. Poate alergam dupa chipuri frumoase, poate nu are importanta esenta. Sau poate doar gresim. Poate unule lucruri au valoare doar cand le pierdem. Sau stralucirea de moment e prea satisfacatoare si uitam ce dorim. Sunt alegeri. Uneori bune, alteori nu. Dar cine suntem noi sa judecam ceea ce face altul ? Doar ca uneori ne afecteaza. Firesc. Avem suflet. Avem sentimente. Nu mereu perfecte. Stiti pe cineva perfect ? Eu nu. Asa ca nu putem decat sa luam totul ca atare. Indiferent de ce simtim. E ... viata. Nimic nu e intamplator. Desi cred ca si intamplarile le alegem cateodata. Constient sau inconstient. Parerile de rau ... pot fi sau nu. Poate nici nu se realizeaza alegerea facuta in defavoarea a ceva. sau a cuiva. Poate. Nu stiu. Nu detin adevarul si nici dreptatea. Timpul, viata spune mereu ce are

Candva, Cand voi fi vindecata De durerea ta, Candva, Cineva ma va iubi, Ma va iubi Crezand in mine, Crezand in sufletul meu curat, Stiind ca toata fiinta mea Ii este, Asa cum mereu am facut-o, Nemintindun-ma nici pe mine, Nici pe nimeni. Candva, Cineva imi va iubi trupul Asa cum imi va iubi si sufletul, Asa cum il voi iubi si eu , Daruindu-ma total Doar lui, Caci nu stiu a iubi altfel. Candva Voi iubi Caci iubirea face parte din mine. Si atunci voi opri durerea. Nu sunt vinovata de ranile tale, Nu sunt vinovata de gandurile tale, Nu sunt vinovata de invinuirile tale. Sunt vinovata de iubire. De cat te-am iubit, De cat m-am daruit, De cata incredere ti-am dat, De cat mi-ai rastalmacit-o, De cata durere mi-ai aruncat, De cate vorbe in spate ai spus, Oricum, Oricui, Cu stiinta sau nestiinta, Cu dorinta de a ma gasi vinovata, Cu "dreptatea" de a ma ucide Pe mine si iubirea mea, Chiar pe tine si iubirea ta, Putin cate putin, Dar irevoca

E absolut sublim!!  Afara ploua. O ploaie puternica. Ropot de picaturi mari, reci, boabe de nori in ritm sacadat pe acoperisul casei, in ferestre, ca o muzica de cer. Ador ploaia ! Ador sa o ascult, sa o simt .  Ascult aceasta piesa intr-o interpretare deosebita. Traiesc fiecare secunda cu intensitate. Fiecare vibratie rezoneaza in fibrele mele.  Ma cuibaresc in bratele tale. E cald si bine. E pace si liniste. Muzica imi vibreaza firea dincolo de mine... Iti ador sarutul pe  frunte, pe tâmplă, mâna suavă ce imi mângâie trupul odihnindu-se lipit de trupul tau. Inchid ochii. Si traiesc. Traiesc muzica, traiesc, atingerea, traiesc viata. Si vad stelele dansând sub pleoapele mele. O alta lume. O lume departe de lumea asta.  Asa calatoresc eu, cu gândul, cu tine, cu mine, cu sunetul muzicii si al ploii. Intind mâna si iti dezmierd obrajii. Ma strâng mai tare de tine. Ma intrepatrund ca si cum nu am fi doi, ci unul. Ma alint . Ma alinți . Nu spun nimic, dar te iubesc. Muzica imi da ritmul

Cateodata in viata avem sufletul varza. Dar ... bravam. Caci doar singuri putem iesi din negura noastra ... De multe ori taci. Si in inima plangi. Si pui masca ... " sunt bine ... e totul in regula ..."  Si e ca nu e asa.  Uneori esti ascultat. Inteles. Si e mangaietor. Chiar daca e fara sfat. Nimeni nu poate hotarî in locul tau ... Alteori nu esti nici ascultat, nici inteles. Si ... e asa.  Toate isi au rostul in lume. Undeva e ... sufletul. Si omenescul nostru reactioneaza ... Suntem atat de fragili si atat de puternici. Dar ... pe rand. Viata .... 20 iunie 2019

Ce suntem?  O lacrima intr-un ocean ? O stea cazuta pe pamant ? Un nor ? O boare ? Un crâmpei de vis ?  Un hohot de plans ? Un zambet curat ? O inima sfâşiată ? O speranță ? Un tumult ce se zbate in nestire? O tacere adanca ? O iubire lina si nebuna ? O imbratisare contopită ? O despartire ce rupe inima in doua sau nouazecisinoua ? Lacrimi ce curg singure ? Ochi ce privesc cerul ? Raza de soare ? Tristete ? Cumva din toate. Si mult mai multe. Cine suntem ?  Un suflet. Un om. O inima. Un c eva de Aici si de Acolo. Un nimic si un mult. Un neant si un etern.  Praf de stele ... Nu mai stiu.  Azi nu mai stiu.  Si totusi alegem.  Si totusi uneori cadem.  Si totusi ne ridicam.  E ... viata. O mare necunoscuta. Cand involburata, cand lina ... cu soare sau nori. 20 iunie 2019

Exista relatii in care comunicarea e fantastica. Poti vorbi cat in luna si in stele. Fara a te opri. Curge.  Si te simti minunat. Dar tot e adevarat ca unele lucruri sunt vazute diferit. Pentru ca totusi suntem diferiti. Prin calitatile noastre, prin abilitatile ce le avem. Si nu, nu putem cere, astepta ca si celalalt sa fie ca noi. " Tu nu faci ca mine .... tu faci prea putin ..."  Si...intervin neintelegerile. A-l accepta, pretui pe celalalt asa cum.este, chiar daca nu exceleaz a in aceleasi puncte ca noi, asta face parte din colaborare, respect, e acel " te iubesc asa cum esti " ... Asteptarile ucid lent ... si apar frustrarile ... neintelegerile ... inchiderea  ... Putem fi mai comprensivi, cu mai mult respect pentru celalalt, a darui sa predomine asupra lui a cere.  Nu stiu. Poate e asa, poate nu ....  E un gand de viata.  Si din greselile din viata ... 20 iunie 2019

Cateodata se face tarziu.  Desi pare devreme.  Dar cumplit e cand târziul va veni.  Si atunci chiar va fi prea tarziu.  Tarziu caci nu mai existam ...  Ca bratele nu ma mai cuprind ... Ca nu ma agaț de cerul gâtului tau ...  Ca picioarele mele nu te mai ating ...  Ca nu iti zgândār neuronii ...  Ca nu mai suntem.  Nici eu, nici tu, nici noi.  Doar altfel de tu, de eu ...  Va fi tarziu pentru vorbele aruncate cu  ... nebagare de seama, pentru incertitudini,  pentru viat a ce merita traita, nu comparata,  judecata, despicata ... E tarziu in suflet.  Si e ... vrei, nu vrei ... durere.  Da ! Suntem supusi suferintei.  Invatam prin ea. Nu pricepe altfel.  Ce pacat ... Tarziu ... Si ne vom intreba  ..."unde esti"  ? Tarziu ... E rece.  S-a facut rece.  Simt o raceala ... Mi-e frig ... Bolnavi de frig ... 19 iunie 2019

ACASA.  Unde este ACASA ? Acolo unde esti. In orice loc. Acolo unde simti ca traiesti. Unde respiri. Unde deschizi ochii cu bucurie, recunostinta, multumire.  Acolo unde e bine oricum. Cu putin sau mult. Cu atat cat este. Acolo unde o bucata de paine e cozonac. Si rupi cu pofta din intreg. Nu iei cutitul. Ci rupi. E miezul plin. Si coaja rumena. Si nu conteaza de o mananci cu rosii, branza sau caviar. E ... Multumesc !  E acolo unde poti spune senin ce ai pe suflet. Pentru ca judecata nu este . Si nici prejudecata. Caci, de multe ori, inainte de a rosti tot ce avem de spus, deja celalalt emite o prejudecata. Mesajul, cuvintele se opresc pe drum. Trunchiat. Si nu se asculta tot.  ACASA e acolo unde esti ascultat. Si inteles. Ca nu esti perfect. Si nici nu ti se cere. Asa cum nici tu nu ceri.  ACASA e acolo unde poti fi Tu. Tu. Asa. Simplu. Cu defecte. Cu plus si minus. Cu calitati recunoscute. Cu incapacitati iertate si iubite . Imperfectiunea poate fi iubita ! De ce ? Pentru ca ... t