Fericirea. 

Fericirea poate avea ochii tai.  Poate avea mirosul tau. Sau gustul buzelor tale. Sau doar simplul fapt ca existi. Ca ai aparut in viata mea.

Fericirea e acel tinut fantastic, unde totul infloreste, unde stelele zambesc, unde florile cresc vazand cu ochii, unde norii sunt vata de zahar, iar soarele e un mar galben, de aur. E tinutul de mana. 
E tinutul de suflet. E tinutul in brate. E tinutul in care suntem doar tu si eu si infinitul. 

Fericirea e ca o floare. Ce o sadesti. In doi. Doi gradinari. Doi inimosi gradinari ce pun fiecare partea lui de pricepere, intelepciune, atentie, grija, respect pentru o asa pretioasa floare, dar si din respect de sine. Niciodata nu vom dispretui priceperea celuilalt. Pentru ca unul poate fi in unele mai priceput, dar si celalalt poate compensa prin alte priceperi. Atunci e o intelegere fara cuvinte. 
Doar acum tu, acum eu ... si totul pentru floarea fericirii. Ai udat-o cu roua diminetii ? 
I-ai spus "buna dimineata, iubire" ? Atunci i-ai dat primele picaturi de viata. I-ai dat soare ? Inseamna ca ai luat-o in brate. Sau l-ai luat in brate. Pentru ca e reciproc. Totusi ... ai lasat-o si la umbra ? E nevoie si de umbra. Sa nu se arda. Atunci e ca ii dai si  pace. O liniste e binevenita. 
Ai ingrijit-o ? Cum ? Cu ceea ce nu iti place tie, nu ii face nici ei. 

Stii ca are nevoie si de nori si de vant si de ploaie si de luna si de stele ?

Stii ca are nevoie sa ii vorbesti, sa ii canti, sa o mangai, sa o alinti , sa o intelegi ?

Fericirea in doi e de doi. Niciodata nu va exista o fericire deplina. Pentru ca traim pe Terra. 
Si traim intr-o lume duala. Unde exista si bine si rau, si frumos si urat, unde noi, oamenii , facem diferenta. 

Pentru a cladi o fericire e nevoie de doi. Cu sinceritate. Cu acel "ce imi doresc de la tine" e " si eu iti ofer acelasi lucru". Complicat ? Nu ar trebui. Doar daca esti sincer si cu tine. 

Fericirea e sa te stiu. Sa stiu ca esti bine. Fericirea e sa-mi fie dor de tine. Asta inseamna ca imi esti. 

Fericirea e ca suntem. Chiar daca suntem imperfecti. Cat timp recunoastem asta, putem accepta tot ce vine. 

Fericirea e o floare rara. Nu toata lumea o poate inflori. 

Cat ai facut azi pentru fericirea ta ? Ai udat-o ? Ai iubit-o ? Ai crescut-o ? 

Cat ai facut pentru ea, atata ai ...

Uneori o ignoram, o dispretuim chiar, o intinam, aruncam cu pamant pe ea, uitam de ea ...

Si ... va veni timpul cand ne vom aduce aminte ca am avut o floare rara, dar ... am fost neatenti . 

Fericirea e o floare gingasa ... Mereu si mereu are nevoie de doi. Pentru ca e vorba de fericirea in doi ca unul. 

21 iunie 2019