Tacere. Se asterne tacerea. Peste suflet, peste trup, peste apoape tot. Doar peste ganduri nu.
Nici in suflet nu e tacere. Doar o mimare a ei. Acolo e zbucium si suferinta. Cu timpul si privind in Sus, spre Cer, va veni si linistea.
Tacere. Nu ai cui spune ceva. Deja fiecare are lumea lui, viata lui si ... poate nici nu sunt dispusi sa te inteleaga. Prietenii te pot intelege fara prea multe cuvinte, fara judecati. Restul nu. Te pot judeca usor. Prin prisma unor fapte trunchiate. Si te trezesti singur. Si nu chiar. Pentru ca mereu e Dumnezeu, Divinitatea sau cum vrei a-i spune. E parte din noi. El e singurul ce stie cine esti, cat valorezi, cat suferi, cat plangi, cat taci, cat speri, cat nu mai stii ...
Taci. Si lacrimile sunt tacute. Cate una coboara usor pe la coltul ochilor. Ai vrea sa ii inchizi.
Sa taca si ochii ce vad doruri, ce vor sa uite caci prea mult sufera, ce vad imagini dragi, ce nu mai vor sa vada macar o clipa nimic.
Taci. Desi sufletul vorbeste. Un limbaj mut. Doar de tine auzit.
" Ce folos daca nu te simte ? Ce folos daca nu te crede ? Ce folos daca te vrea perfecta cand nici el nu este ? "
Nu stiu daca eu intreb sau sufletul. De fapt suntem totuna.
Zambesc trist. Amar. Am daruit incredere si nu a contat. Am daruit sinceritate si s-a dovedit a fi o prostie din partea mea. Prea multa sinceritate e prostie . Cineva imi spunea demult sa nu fiu sincera total, pentru ca oamenii cauta minciuna si nu te vor crede cand esti sincera. Li se pare de necrezut ca esti atat de sincera. Si vor cauta nod in papura. Pentru ca toti, dar toti mintim. Unele minciuni sunt mici, fara importanta. Altele sunt mari si au importanta.
In privinta sentimentelor nu ar trebui nimeni sa minta. Apartin de suflet. Si e poate singurul pacat in viata sa ranesti un suflet mintindu-l in sentimente. Iubesti ? Atunci iubeste ! Iubirea nu poate fi mimata, nici mintita. Ea se simte. Indiferent daca e strigata in gura mare sau e rostita doar intre doi.
Iubirea ce o daruiesti e cea care te umple. Cea pe care o primesti vine in completare. Si e o binecuvantare.
 E cea mai mare fericire sa daruiesti iubirea.
Si nu, nu am mintit daruind-o. Daca ea nu a fost crezuta, daca ea era pusa pe cantar, daca ea era inteleasa prea putina ... Oare in iubire exista mult si putin  ? Ma vad atunci nevoita sa tac.

Nici o vorba nu poate spune ceea ce sufletul transmite. Caci iubirea nu o poti cuprinde in cuvinte. Poti incerca sa o definesti cumva, dar daca nu o simti, e degeaba. 
Abis   ... 

Tac. Cu gust amar. Furtunile vietii rup adanc din noi. Si maine nu vom mai fi cei de azi.
Furtuna lasa urme. Ravagii. Dureaza pana se reinstaleaza linistea.
Privesc in Sus. Doamne, Tu stii tot. Nu am teama de nimic caci stiu ca esti cu mine !
Simt ca ma invalui in dragostea Ta. Si imi dau voie sa plang ... lin. Si sa tac. Ce rost are a vorbi cand nu e nimeni care sa vrea sa te asculte, inteleaga ?

Tacerea e buna si dureroasa. Parte din viata. Din lectia vietii. 

22 iunie 2019